Surah Al-Qalam ( The Pen )
Select reciter
Română
Surah Al-Qalam ( The Pen ) - Aya count 52
ن ۚ وَالْقَلَمِ وَمَا يَسْطُرُونَ ( 1 ) 
Nun. Pe condei şi pe ceea ce scriu ei!
مَا أَنتَ بِنِعْمَةِ رَبِّكَ بِمَجْنُونٍ ( 2 )
Tu, har Domnului tău, nu eşti îndrăcit!
وَإِنَّ لَكَ لَأَجْرًا غَيْرَ مَمْنُونٍ ( 3 )
O răsplată necurmată vei avea!
وَإِنَّكَ لَعَلَىٰ خُلُقٍ عَظِيمٍ ( 4 )
Tu ai o fire prea-înălţată.
فَسَتُبْصِرُ وَيُبْصِرُونَ ( 5 )
Ai să vezi şi au să vadă,
بِأَييِّكُمُ الْمَفْتُونُ ( 6 )
care dintre voi este apucatul.
إِنَّ رَبَّكَ هُوَ أَعْلَمُ بِمَن ضَلَّ عَن سَبِيلِهِ وَهُوَ أَعْلَمُ بِالْمُهْتَدِينَ ( 7 )
Domnul tău îi ştie prea bine pe cei care s-au rătăcit de la Calea Sa, precum îi ştie prea bine pe cei călăuziţi.
فَلَا تُطِعِ الْمُكَذِّبِينَ ( 8 )
Nu da ascultare celor care hulesc.
وَدُّوا لَوْ تُدْهِنُ فَيُدْهِنُونَ ( 9 )
Ar dori să-i măguleşti, ca şi ei să te măgulească.
وَلَا تُطِعْ كُلَّ حَلَّافٍ مَّهِينٍ ( 10 )
Nu da ascultare celui care se tot jură, însă este om de nimic,
هَمَّازٍ مَّشَّاءٍ بِنَمِيمٍ ( 11 )
şi nici clevetitorului care umblă cu bârfa,
مَّنَّاعٍ لِّلْخَيْرِ مُعْتَدٍ أَثِيمٍ ( 12 )
nici celui care se pune în calea binelui, călcător de lege şi păcătos,
عُتُلٍّ بَعْدَ ذَٰلِكَ زَنِيمٍ ( 13 )
nici celui lacom care, pe deasupra, mai este şi lepădat.
أَن كَانَ ذَا مَالٍ وَبَنِينَ ( 14 )
Nu-i da ascultare chiar de este avut în bogăţie şi fii.
إِذَا تُتْلَىٰ عَلَيْهِ آيَاتُنَا قَالَ أَسَاطِيرُ الْأَوَّلِينَ ( 15 )
Când versetele Noastre îi sunt citite, el spune: “Poveşti de-ale celor dintâi!”
سَنَسِمُهُ عَلَى الْخُرْطُومِ ( 16 )
Atunci, Noi îl vom însemna pe nas!
إِنَّا بَلَوْنَاهُمْ كَمَا بَلَوْنَا أَصْحَابَ الْجَنَّةِ إِذْ أَقْسَمُوا لَيَصْرِمُنَّهَا مُصْبِحِينَ ( 17 )
Noi îi vom pune la încercare, precum i-am pus pe stăpânii grădinii care juraseră că dimineaţa o vor culege toată,
وَلَا يَسْتَثْنُونَ ( 18 )
fără nici o îngrădire.
فَطَافَ عَلَيْهَا طَائِفٌ مِّن رَّبِّكَ وَهُمْ نَائِمُونَ ( 19 )
O urgie de la Domnul tău a trecut peste ea, în vreme ce ei dormeau,
فَأَصْبَحَتْ كَالصَّرِيمِ ( 20 )
iar dimineaţa, era ca şi culeasă!
فَتَنَادَوْا مُصْبِحِينَ ( 21 )
Sculându-se de dimneaţă, au început să se strige:
أَنِ اغْدُوا عَلَىٰ حَرْثِكُمْ إِن كُنتُمْ صَارِمِينَ ( 22 )
“Plecaţi devreme la ogor, de sunteţi cu adevărat culegători.”
فَانطَلَقُوا وَهُمْ يَتَخَافَتُونَ ( 23 )
Şi plecară la drum şuşotind între ei:
أَن لَّا يَدْخُلَنَّهَا الْيَوْمَ عَلَيْكُم مِّسْكِينٌ ( 24 )
“Astăzi, nu cumva să intre vreun sărman peste voi!”
وَغَدَوْا عَلَىٰ حَرْدٍ قَادِرِينَ ( 25 )
Plecară devreme cu aceasta în gând, deşi aveau destul.
فَلَمَّا رَأَوْهَا قَالُوا إِنَّا لَضَالُّونَ ( 26 )
Când o văzură, spuseră: “Precis ne-am rătăcit!”
بَلْ نَحْنُ مَحْرُومُونَ ( 27 )
Suntem acum lipsiţi de tot!”
قَالَ أَوْسَطُهُمْ أَلَمْ أَقُل لَّكُمْ لَوْلَا تُسَبِّحُونَ ( 28 )
Cel mai cumsecade dintre ei spuse: “Nu v-am spus eu să-l fi preamărit pe Dumnezeu?”
قَالُوا سُبْحَانَ رَبِّنَا إِنَّا كُنَّا ظَالِمِينَ ( 29 )
Ei spuseră: “Mărire Domnului nostru! Da, am fost nedrepţi.”
فَأَقْبَلَ بَعْضُهُمْ عَلَىٰ بَعْضٍ يَتَلَاوَمُونَ ( 30 )
Şi ei se întoarseră atunci unii către alţii dojenindu-se.
قَالُوا يَا وَيْلَنَا إِنَّا كُنَّا طَاغِينَ ( 31 )
Ei spuseră: “Vai nouă! Am fost nişte ticăloşi!
عَسَىٰ رَبُّنَا أَن يُبْدِلَنَا خَيْرًا مِّنْهَا إِنَّا إِلَىٰ رَبِّنَا رَاغِبُونَ ( 32 )
Poate Domnul nostru ne va da nouă în schimb ceva mai bun decât aceasta. Către Domnul nostru noi căutăm.”
كَذَٰلِكَ الْعَذَابُ ۖ وَلَعَذَابُ الْآخِرَةِ أَكْبَرُ ۚ لَوْ كَانُوا يَعْلَمُونَ ( 33 )
Aceasta le-a fost osânda, însă osânda din Viaţa de Apoi va fi mult mai mare. O, dacă ar şti!
إِنَّ لِلْمُتَّقِينَ عِندَ رَبِّهِمْ جَنَّاتِ النَّعِيمِ ( 34 )
Cei care se tem de Dumnezeu au, la Domnul lor, Grădinile Plăcerii.
أَفَنَجْعَلُ الْمُسْلِمِينَ كَالْمُجْرِمِينَ ( 35 )
Cum să-i facem pe cei supuşi deopotrivă cu cei nelegiuiţi?
مَا لَكُمْ كَيْفَ تَحْكُمُونَ ( 36 )
Ce aveţi? Cum judecaţi?
أَمْ لَكُمْ كِتَابٌ فِيهِ تَدْرُسُونَ ( 37 )
Aveţi vreo carte din care învăţaţi?
إِنَّ لَكُمْ فِيهِ لَمَا تَخَيَّرُونَ ( 38 )
Din care aveţi ce alege?
أَمْ لَكُمْ أَيْمَانٌ عَلَيْنَا بَالِغَةٌ إِلَىٰ يَوْمِ الْقِيَامَةِ ۙ إِنَّ لَكُمْ لَمَا تَحْكُمُونَ ( 39 )
Ori aveţi jurăminte de la Noi care ajung până în Ziua Învierii că veţi avea ceea ce judecaţi voi?
سَلْهُمْ أَيُّهُم بِذَٰلِكَ زَعِيمٌ ( 40 )
Întreabă-i: “Care, dintre voi, este chezaş?”
أَمْ لَهُمْ شُرَكَاءُ فَلْيَأْتُوا بِشُرَكَائِهِمْ إِن كَانُوا صَادِقِينَ ( 41 )
Au dumnezei-părtaşi? Să vină cu părtaşii lor, dacă spun adevărul.
يَوْمَ يُكْشَفُ عَن سَاقٍ وَيُدْعَوْنَ إِلَى السُّجُودِ فَلَا يَسْتَطِيعُونَ ( 42 )
În Ziua când picioarele vor fi dezgolite, vor fi chemaţi să se prosterneze, însă nu vor mai putea.
خَاشِعَةً أَبْصَارُهُمْ تَرْهَقُهُمْ ذِلَّةٌ ۖ وَقَدْ كَانُوا يُدْعَوْنَ إِلَى السُّجُودِ وَهُمْ سَالِمُونَ ( 43 )
Îşi vor lăsa privirile în jos şi vor fi acoperiţi de ruşine, căci au fost chemaţi să se prosterneze pe când erau sănătoşi.
فَذَرْنِي وَمَن يُكَذِّبُ بِهَٰذَا الْحَدِيثِ ۖ سَنَسْتَدْرِجُهُم مِّنْ حَيْثُ لَا يَعْلَمُونَ ( 44 )
Lasă-Mă cu cel care socoate mincinoasă această Spusă, Noi îl vom duce din treaptă în treaptă pe unde nici nu ştie!
وَأُمْلِي لَهُمْ ۚ إِنَّ كَيْدِي مَتِينٌ ( 45 )
Eu le mai dau un răgaz. Vicleşugul meu este fără greş!
أَمْ تَسْأَلُهُمْ أَجْرًا فَهُم مِّن مَّغْرَمٍ مُّثْقَلُونَ ( 46 )
Le ceri tu vreo răsplată? Atunci ar fi împovăraţi de datorii strivitoare.
أَمْ عِندَهُمُ الْغَيْبُ فَهُمْ يَكْتُبُونَ ( 47 )
Ori sunt ei atât de aproape de Taină încât scriu!
فَاصْبِرْ لِحُكْمِ رَبِّكَ وَلَا تَكُن كَصَاحِبِ الْحُوتِ إِذْ نَادَىٰ وَهُوَ مَكْظُومٌ ( 48 )
Rabdă întru judecata Domnului tău şi nu fi ca Omul din peşte care striga pe când se înăbuşea!
لَّوْلَا أَن تَدَارَكَهُ نِعْمَةٌ مِّن رَّبِّهِ لَنُبِذَ بِالْعَرَاءِ وَهُوَ مَذْمُومٌ ( 49 )
Dacă un har de la Domnul său nu l-ar fi ajuns, ar fi fost aruncat ca un blestemat pe pământul gol.
فَاجْتَبَاهُ رَبُّهُ فَجَعَلَهُ مِنَ الصَّالِحِينَ ( 50 )
Domnul său l-a ales şi l-a făcut dintre cei drepţi.
وَإِن يَكَادُ الَّذِينَ كَفَرُوا لَيُزْلِقُونَكَ بِأَبْصَارِهِمْ لَمَّا سَمِعُوا الذِّكْرَ وَيَقُولُونَ إِنَّهُ لَمَجْنُونٌ ( 51 )
Tăgăduitorii mai că te străpung cu privirea când aud amintirea şi spun: “Cu adevărat este îndrăcit!”
وَمَا هُوَ إِلَّا ذِكْرٌ لِّلْعَالَمِينَ ( 52 )
Aceasta nu este însă decât o amintire pentru lumi!